Crizele economice
Cauza ?i remediul împotriva acestora
Murray N. Rothbard
Traducere de Mircea Burdu?a
Acest eseu a fost publicat ini?ial ca un minibook de c?tre „Constitutional Alliance of Lansing”, Michigan,1969. De asemenea, aceasta este inclus? în „The Austrian Theory of the Trade Cycle and Other Essays”, Richard M. Ebeling, ed. (Auburn, Alabama: Ludwig von Mises Institute, 2006).
…b?ncile nu ar fi fost niciodat? capabile s? expandeze creditul de comun acord dac? nu ar fi existat interven?ia ?i încurajarea din partea statului.
Murray N. Rothbard
Tr?im într-o lume a eufemismului. Groparii au devenit antreprenori de pompe funebre, agen?ii de pres? sunt acum consilieri în rela?iile publice ?i oamenii de serviciu au fost transforma?i to?i în „supraveghetori”. În fiecare domeniu de activitate, realitatea simpl? a fost înv?luit? într-un camuflaj confuz.
La fel de adev?rat a fost ?i în cazul economiei. În zilele de alt?dat?, obi?nuiam s? avem crize economice aproape periodic, ale c?ror debut brusc a fost numit "panic?" iar perioada prelungit? de dup? panic? a fost denumit? "depresiune".
Depresiunea cea mai renumit? din timpurile moderne a fost, desigur, cea care a început cu o panic? financiar? tipic? în 1929 ?i care a durat pân? la începutul celui de-al Doilea R?zboi Mondial. Dup? dezastrul din 1929, economi?tii ?i politicienii au decis c? acest lucru nu trebuie s? se mai repete vreodat?. Cel mai simplu mod de a rezolva acest lucru a fost pur ?i simplu s? scoat? din existen?? termenul „depresiune”. Din acel moment, America urma s? nu mai sufere nicio alt? depresiune. Pentru c? atunci când urm?toarea depresiune accentuat? a venit în 1937-1938, economi?tii pur ?i simplu au refuzat s? foloseasc? numele care inspira teama, ?i au introdus un cuvânt nou, care s? sune mult mai blând: "recesiune". Din acel moment, am trecut prin câteva recesiuni, dar cu siguran?? prin nicio depresiune.
Dar destul de repede cuvântul „recesiune” a devenit de asemenea prea dur pentru sensibilit??ile delicate ale publicului american. Acum, se pare c? am avut ultima noastr? recesiune în 1957-1958. Fiindc? din acel moment , am avut doar „declinuri”, sau, chiar mai bine zis, „încetiniri” sau „mi?c?ri laterale”. A?adar, acesta este un motiv de fericire; de acum înainte, depresiunile ?i chiar recesiunile au fost scoase în afara legii
prin decretul semantic al economi?tilor; de acum înainte, cel mai r?u lucru care ni se poate întâmpla sunt „încetinirile economice”. Acestea sunt minunile „Noii Economii”.
De 30 de ani, economi?tii na?iunii noastre au adoptat viziunea asupra ciclului de afaceri sus?inut? de c?tre r?posatul economist britanic, John Maynard Keynes, care a creat Economia Keynesian?, sau „Noua Economie”, în cartea sa, The General Theory of Employment, Interest, and Money, publicat? în 1936. În spatele diagramelor, matematicii ?i jargonului rudimentar, atitudinea keynesienilor fa?? de avântul ?i declinul economic este simpl?, chiar naiv?. Dac? exist? infla?ie atunci cauza se presupune a fi „cheltuiala excesiv?” a publicului; presupusul remediu este ca guvernul, care este autoproclamatul stabilizator ?i reglementator al economiei na?iunii, s? fie cel care intervine ?i for?eaz? oamenii s?-?i reduc? cheltuielile, „absorbind puterea de cump?rare în exces” prin cre?terea impozit?rii. Dac?, pe de alt? parte, are loc o recesiune, acest lucru a fost cauzat de cheltuielile private insuficiente, iar acum remediul presupune ca guvernul s? m?reasc? propriile cheltuieli, de preferat prin deficite bugetare, sporind astfel fluxul agregat de cheltuieli ale na?iunii.
Ideea conform c?reia cheltuieli guvernamentale crescute sau „banii ieftini” sunt „buni pentru afaceri” ?i c? t?ierile bugetare sau „banii scumpi” sunte „rele” p?trund chiar ?i cele mai conservative ziare ?i reviste. De asemenea, aceste reviste iau de bun? ideea c? este datoria sacr? a guvernului federal s? ghideze sistemul economic pe drumul îngust dintre abisurile depresiunii economice pe de o parte ?i infla?ie pe de alt? parte, întrucât economia pie?ei libere va fi întotdeauna predispus? s? cedeze în favoarea uneia din aceste rele.
Toate ?colile actuale de economie au aceea?i atitudine. Remarca?i, de exemplu, punctul de vedere al Dr.-ului Paul W. McCracken, viitorul ?ef al Adun?rii Consilierilor economici ai pre?edintelui Nixon. Într-un interviu acordat ziarului New York Times la scurt timp dup? preluarea func?iei (24 ianuarie 1969), Dr. McCracken a afirmat c? una dintre problemele economice majore cu care se confrunt? noua administra?ie este „modul în care este temperat? aceast? economie infla?ionist?, f?r? ca, în acela?i timp, s? se ajung? la un nivel inaceptabil de ridicat al ?omajului. Cu alte cuvinte, dac? singurul lucru pe care dorim s?-l facem este sa temper?m infla?ia, acest lucru ar putea fi realizat. Dar toleran?ele noastre sociale privind ?omajul sunt limitate”. ?i din nou: „Cred c? trebuie s? p??im cu aten?ie. Noi nu avem prea mult? experien?? în încercarea de a tempera o economie într-un mod controlat. Am frânat brusc în 1957, ?i, desigur, am înregistrat o încetinire substan?ial? a economiei”.
Este de remarcat atitudinea fundamental? a Dr. McCracken fa?? de economie, remarcabil? doar prin faptul c? este împ?rt??it? de aproape to?i economi?tii din ziua de azi. Economia este tratat? asemenea unui pacient apt de munc?, dar întotdeauna problematic ?i recalcitrant, cu o tendin?? continu? de a se îndrepta spre o infla?ie sau un nivel al ?omajului mai pronun?at. Func?ia guvernului este aceea de a fi conduc?torul ?i medicul în?elept, cu experien??, mereu vigilent, întotdeauna preg?tit s? repare orice situa?ie pentru a men?ine pacientul economic în stare bun? de func?ionare. În orice caz, aici pacientul economic se presupune c? este în mod clar supusul, iar guvernul, considerat a fi "medicul", st?pânul.
Nu cu mult timp în urm?, acest tip de atitudine ?i politic? era denumit? "socialism"; dar tr?im într-o lume a eufemismelor ?i acum o numim prin intermediul unor etichete mult mai pu?in dure, cum ar fi „modera?ie” sau „întreprindere liber? iluminat?”. Omul cât tr?ie?te înva??.
Atunci, care sunt cauzele declan??rii depresiunilor periodice? Trebuie s? fim întotdeauna agnostici cu privire la perioadele de avânt ?i declin economic? Este adev?rat c? ciclurile economice sunt înr?d?cinate adânc în economia de pia?? liber? ?i prin urmare, este nevoie de o form? de planificarea guvernamental?, dac? dorim s? men?inem economia în anumite limite stabile? Avânturile ?i apoi declinurile economice au loc pur ?i simplu, sau o etap? a ciclului o urmeaz? în mod logic pe cealalt??
Atitudinea actuala fa?? de ciclul economic provine, de fapt, de la Karl Marx. Marx a observat c?, înainte de Revolu?ia Industrial?, aproximativ la sfâr?itul secolului al XVIII-lea, nu existau avânturi ?i depresiuni economice repetate. Ori de câte ori un rege ar fi declarat r?zboi sau ar fi confiscat proprietatea supu?ilor s?i s-ar fi declan?at subit o criz? economic?; dar nu a existat nici un semn care s? duc? la straniul fenomen modern de oscila?ie între expansiuni ?i contrac?ii destul de regulate ale ciclului de afaceri. Întrucât aceste cicluri ?i-au f?cut apari?ia pe scena economic? aproximativ în acela?i timp cu industria modern?, Marx a concluzionat c? ciclurile economice sunt o tr?s?tur? proprie a economiei de pia?? capitalist?. Toate ?colile actuale de economie sunt de acord, f?r? a ?ine seama de celelalte dispute ?i de diferitele cauze pe care le atribuie ciclului, asupra unui punct esen?ial: anume c? aceste cicluri economice î?i au originea undeva adânc în economia pie?ei libere. Economia de pia?? este r?spunz?toare de acest lucru. Karl Marx credea c? depresiunile economice periodice ar deveni din ce în ce mai grave, pân? când masele ar fi determinate s? se revolte ?i s? distrug? sistemul, în timp ce economi?tii moderni sunt de p?rere c? Guvernul poate stabiliza cu succes depresiunile ?i ciclul economic. Îns? toate p?r?ile implicate sunt de acord c? vina se afl? inserat? adânc în interiorul economiei de pia?? ?i c?, dac? ceva ar putea salva situa?ia, aceea ar fi o form? de interven?ie guvernamental? masiv?.
Exist?, totu?i, unele probleme critice în ceea ce prive?te ipoteza c? economia de pia?? este vinovatul. Deoarece "teoria general? a economiei" ne înva?? c? cererea ?i oferta tind s? fie întotdeauna în echilibru în pia?? ?i c?, astfel, pre?urile produselor, precum ?i ale factorilor care contribuie la produc?ie, tind întotdeauna c?tre un anumit punct de echilibru. Cu toate c? schimb?rile datelor, care au loc mereu, previn atingerea st?rii de echilibru, nu exist? nimic în teoria general? a sistemului de pia?? care s? justifice etapele regulate ?i recurente de avânt ?i declin economic ale ciclului de afaceri. Economi?tii moderni „rezolv?” aceast? problem? pur ?i simplu prin men?inerea teoriei generale a pre?urilor ?i a economiei de pia?? ?i a teoriei ciclurilor de afaceri în comprtimente separate, bine izolate, f?ra ca cele dou? s? se întâlneasc? vreodat?, cu atât mai pu?in s? fie integrate una cu cealalt?. Economi?tii au uitat, din p?cate, c? nu exist? decât o singur? economie ?i, prin urmare, o singur? teorie economic?. Nici via?a economic?, nici structura teoriei nu pot ?i nici nu ar trebui s? fie în compartimente izolate; cuno?tiin?ele noastre despre economie sunt fie intregrate într-un întreg sau nu sunt nimic. Cu toate acestea, cei mai mul?i economi?ti se mul?umesc s? aplice teorii total separate ?i chiar mutual exclusive privind teoria general? a pre?urilor ?i cea a ciclurilor de afaceri. Ace?tia nu pot fi adev?ra?i economi?ti, atâta timp cât se mul?umesc s? ac?ioneze într-un mod primitiv.
Dar exist? înc? probleme mai grave privind abordarea din prezent. Economi?tii nu v?d o problem? critic?, particular? (pentru c? ace?tia nu se deranjeaz? s? cerceteze am?nun?it teoriile lor privind ciclul de afaceri ?i teoria general? a pre?urilor): neobi?nuitul e?ec al func?iei antreprenoriale din timpul perioadelor de criz? ?i depresiune economic?. În economia de pia??, una dintre cele mai importante func?ii ale unui om de afaceri este de a fi un "antreprenor", o persoana care investe?te în metode productive, care cump?r? echipament ?i angajeaz? for?? de munc? pentru a produce un lucru de care nu este sigur c? îi va aduce vreun câ?tig. Pe scurt, func?ia antreprenorial? este aceea de a previziona un viitor incert. Înainte de a se angaja în orice investi?ie sau linie de produc?ie, antreprenorul, sau "întreprinz?torul", trebuie s? estimeze costurile prezente ?i viitoare ?i veniturile ulterioare ?i, prin urmare, trebuie s? estimeze dac? ?i ce profit va avea în urma acestei investi?ii. Dac? acesta va anticipa corect ?i semnificativ mai bine decât concuren?ii s?i de afaceri, se va bucura de profitul investi?iei sale. Cu cât va anticipa mai bine cu atât va avea profituri mai mari. Dac?, pe de alt? parte, acesta este un prognozator mai slab ?i supraestimeaz? cererea pentru produsul s?u, acesta va suferi pierderi ?i destul de curând va fi nevoit s? închid? afacerea.
A?adar, economia de pia?? este o economie a profitului ?i a pierderii, în care perspicacitatea ?i capacitatea antreprenorilor sunt m?surate prin profiturile ?i pierderile pe care le înregistreaz?. În plus, economia de pia?? are un mecanism încorporat, un fel de selec?ie natural?, care asigur? supravie?uirea ?i prosperitatea celui care prognozeaz? mai bine ?i eliminarea celui inferior. Cu cât antreprenorii mai buni vor ob?ine profituri mai mari, cu atât ?i responsabilit??ile acestora vor fi mai mari ?i cu atât mai mult vor avea la dispozi?ie pentru a investi într-un sistem de produc?ie. Pe de alt? parte, dac? timp de câ?iva ani antreprenorii mai slabi înregistreaz? pierderi, ace?tia vor fi nevoi?i s? î?i închid? afacerea ?i vor deveni simpli salaria?i.
Atunci, dac? economia de pia?? are un mecanism natural încorporat de a selecta antreprenorii buni, acest lucru înseamn? c?, în general, nu ar trebui s? ne a?tept?m ca multe firme s? înregistreze pierderi. ?i, de fapt, dac? examin?m economia într-o zi sau într-un an obi?nuit, vom descoperi c? pierderile nu sunt foarte r?spândite. Dar, în acest caz, lucrul ciudat care trebuie explicat este acesta: Cum se face c?, periodic, la începutul recesiunilor ?i, mai ales, în timpul depresiunilor, lumea afacerilor experimenteaz? pe nea?teptate un ciorchine uria? de pierderi masive? Vine un moment când în firme, unde anterior antreprenorii extrem de abili în capacitatea lor de a avea profituri ?i de a evita pierderile, brusc ?i în mod dezam?gitor aproape to?i se v?d în situa?ia de a suferi pierderi severe ?i inexplicabile. Cum se poate întâmpla una ca asta? Acesta este lucrul pe care orice teorie a crizelor trebuie s? îl explice. O explica?ie cum ar fi "subconsumul" - o sc?dere în cheltuielile totale ale consumatorului - nu este suficient?, printre alte motive, pentru c? ceea ce trebuie explicat este de ce oamenii de afaceri, capabili s? anticipeze tot felul de schimb?ri ?i evolu?ii economice anterioare s-au dovedit a fi total ?i în mod catastrofal incapabili s? estimeze aceast? presupus? sc?dere în cererea consumatorilor. De ce a avut loc acest sc?dere brusc? în abilitatea de a anticipa?
A?adar, o teorie adecvat? a crizelor, trebuie s? ?in? cont de tendin?a economiei de a trece prin avânturi ?i declinuri economice succesive, care nu prezint? nici un semn de a se acomoda cu orice fel de mi?care lin?, sau u?or progresiv?, aproximativ? st?rii de echilibru. În mod particular, o teorie a crizei trebuie s? justifice în mod special acumularea uria?? de erori care apar rapid ?i brusc într-un moment al crizei economice, ?i persist? pân? la redresare. ?i mai este un al treilea fenomen universal pe care o teorie a ciclului economic trebuie s?-l justifice. F?r? excep?ie, avânturile ?i declinurile economice sunt mult mai intense ?i mai severe în „industriile bunurilor de capital” - industriile produc?toare de ma?ini ?i echipamente, cele producatoare de materii prime industriale sau de uzine industriale de construc?ie - decât în industria bunurilor de consum. Iat? un alt fapt al ciclului de afaceri care trebuie explicat ?i care, în mod evident, nu poate fi explicat prin astfel de teorii ciclului economic cum ar fi renumita doctrin? a subconsumului: consumatorii nu cheltuiesc suficient de mult pe bunurile de consum. Pentru c?, în cazul în care cheltuielile insuficiente sunt vinovate, atunci cum se face c? vânz?rile cu am?nuntul sunt ultimile ?i cel mai pu?in probabil s? cad? prad? depresiunilor economice, ?i c? depresiunile lovesc într-adev?r industriile precum cele de utilaje, echipamente de capital, construc?ii ?i materii prime? Dimpotriv?, exact acestea sunt industriile care î?i dezvolt? cel mai mult activitatea în fazele infla?ioniste ale avântului economic din ciclul de afaceri, nu acelea care servesc consumatorul. Deci, o teorie adecvat? a ciclului de afaceri, trebuie, de asemenea, s? explice intensitatea mult mai mare a avânturilor ?i a declinurilor economice în industriile bunurilor care nu sunt destinate consumatorilor, sau a bunurilor de capital.
Din fericire, exist? o teorie corect? a depresiunii ?i a ciclului de afaceri, chiar dac? este ignorat? în mod universal în economia de ast?zi. De asemenea, aceasta are o tradi?ie lung? în mediul academic economic. Aceasta teorie a început cu filosoful ?i economistul sco?ian al secolului XVIII, David Hume, ?i cu eminentul economist clasic englez de la începutul sec al XIX –lea, David Ricardo. În esen??, ace?ti teoreticieni au observat c? o alt? institu?ie extrem de important? s-a dezvoltat la jum?tatea sec al XVIII –lea, al?turi de sistemul industrial. Acesta a fost institu?ia bancar?, cu capacitatea sa de a extinde creditul ?i masa monetar? (la început, sub form? de bani de hârtie, sau bancnote, ?i mai târziu sub form? de depozite la vedere, sau conturi curente, care sunt rambursabile instantaneu în numerar la b?nci). Opera?iunile acestor b?nci comerciale sunt cele care, în opinia acestor economi?ti, de?in cheia ciclurilor misterioase ?i repetate de expansiune ?i contrac?ie, de avânt ?i declin economic, care i-au derutat pe observatorii de la jum?tatea sec al XVIII-lea.
Analiza ricardian? a ciclului de afaceri a decurs astfel: Banii naturali care apar astfel pe o pia?? liber? global? sunt bunuri folositoare, în mod obi?nuit aurul ?i argintul. Dac? banii ar fi limita?i doar la aceste m?rfuri, atunci economia ar func?iona în mod agregat a?a cum se întâmpl? în mod particular: o ajustare lin? a ofertei ?i a cererii, ?i astfel, niciun ciclu de cre?tere ?i depresiune. Dar injec?ia de credit bancar adaug? un alt element crucial ?i perturbator. Pentru c? b?ncile care expandeaz? creditul ?i, prin urmare, banii sub form? de bancnote sau depozite, care teoretic sunt rambursabili la cerere în aur, dar în practic? nu sunt în mod evident. De exemplu, dac? o banc? de?ine 1,000 de uncii de aur în seifurile sale ?i emite certificate de depozit rambursabile la vedere pentru 2500 de uncii de aur, atunci în mod clar a emis cu 1500 de uncii mai mult decât poate rambursa. Dar atat timp cât nu exista nicio "panic?" asupra bancii pentru a încasa aceste chitan?e, chitan?ele sale de depozit func?ioneaz? pe pia?? ca echivalent al aurului, ?i astfel banca este capabil? s? extind? masa monetar? a ??rii cu 1500 de uncii de aur.
Apoi, b?ncile încep s? expandeze creditul, deoarece cu cât îl expandeaz? mai mult, cu atât mai mari vor fi profiturile acestora. Acest lucru duce la extinderea masei monetare în interiorul unei ?ari, s? spunem Anglia. Pe m?sur? ce oferta de bani de hârtie ?i de credit se va m?ri în Anglia, veniturile ?i cheltuielile monetare ale englezilor vor cre?te, iar oferta de bani suplimentar? va m?ri pre?urile bunurilor engleze?ti. Rezultatul este infla?ia ?i un avânt economic în cadrul ??rii. Dar acest avânt infla?ionist, cât timp î?i continu? vesel drumul, î?i seam?n? semin?ele propriei distrugeri. Pentru c?, odat? cu cre?terea masei monetare ?i a veniturilor în Anglia, englezii continu? s? cumpere mai multe bunuri din str?in?tate. Mai mult, pe m?sur? ce pre?urile cresc în Anglia, bunurile engleze?ti încep s?-?i piard? competitivitatea în compara?ie cu produsele din alte ??ri care nu au f?cut infla?ie, sau au f?cut într-o mai mic? m?sur?. Englezii încep s? cumpere mai pu?in din ?ar? ?i mai mult din str?in?tate, în timp ce str?inii cump?r? mai pu?in din Anglia ?i mai mult de acas?; rezultatul este un deficit în balan?a de pl??i a Angliei, cu un nivel al exporturilor în c?dere liber? fa?? de importuri. Dar dac? importurile dep??esc exporturile, acest lucru înseamn? c? banii trebuie s? se scurg? afar? din Anglia, c?tre ??rile str?ine. ?i ce bani vor fi ace?tia? Cu siguran?? nu vor fi bancnote sau depozite engleze?ti, deoarece francezii sau germanii sau italienii nu au niciun interes s?-?i ?in? fondurile blocate în b?nci engleze?ti. Prin urmare ace?ti str?ini î?i vor folosi bancnotele ?i depozitele ?i le vor prezenta b?ncilor engleze?ti pentru a le r?scump?ra în aur - iar aurul va fi tipul de bani care va tinde s? se scurg? constant în afar? pe m?sur? ce infla?ia englezeasc? î?i va continua drumul. Dar acest lucru înseamn? c? banii existen?i sub form? de credit bancar vor fi baza?i pe o baz? din ce în ce mai mic? de aur aflat în seifele b?ncilor engleze?ti. Pe m?sura ce boom-ul continu?, banca noastr? ipotetic? î?i va extinde recipisele de depozitare emise, s? zicem de la 2500 la 4.000 de uncii, în timp ce aurul care st? la baza acestora scade, s? zicem, la 800. Odat? cu intensificarea acestui proces, b?ncile vor începe s? se team?. Deoarece b?ncile, la urma urmei, sunt obligate s? r?scumpere pasivele lor în numerar, iar numerarul acestora se scurge rapid în timp ce datoriile se tot acumuleaz?. Prin urmare, b?ncile î?i vor pierde calmul, vor opri expansiunea creditului, ?i în scopul de a se salva, î?i vor contracta creditul. Adesea, aceast? retragere este precipitat? de panicile falimentare asupra b?ncilor de c?tre publicul tot mai nelini?tit de condi?iile din ce în ce mai ?ubrede ale b?ncilor na?iunii.
Contrac?ia sistemului bancar inverseaz? imaginea economic?: contrac?ia ?i declinul economic urmeaz? dup? perioada de boom. B?ncile î?i reduc expunerea, iar firmele au de suferit pe m?sur? ce se acumuleaz? presiunea ramburs?rii datoriilor ?i contrac?ia inerent?. În schimb, sc?derea ofertei de bani scripturali duce la rândul s?u la o sc?dere general? a pre?urilor engleze?ti. Pe m?sur? ce masa monetar? ?i veniturile scad ?i pre?urile din Anglia se pr?bu?esc, bunurile engleze?ti devenind relativ mai atractive în compara?ie cu produsele str?ine, iar soldul balan?ei de pl??i se inverseaz?, exporturile dep??ind importurile. Pe m?sur? ce aurul curge în ?ar? ?i oferta de banii scripturali se contract? având la baz? o expansiune a bazei monetare (aurul), starea b?ncilor devine mult mai solid?.
Astfel, acesta este semnifica?ia fazei depresionare a ciclului de afaceri.. Re?ine?i c? aceasta este o etap? care urmeaz?, ?i în mod inevitabil acest lucru se întâmpl?, dup? boom-ul expansionist precedent. Infla?ia precedent? este cea care face depresiunea s? fie necesar?. Putem observa, de exemplu, c? depresiunea este procesul prin care economia de pia?? se ajusteaz?, renun?? la excesele ?i distorsiunile boom-ului infla?ionist precedent ?i restabile?te o situa?ie economica s?n?toas?. Depresiunea este reac?ia nepl?cut? dar necesar? la distorsiunile ?i excesele perioadei de boom anterioare.
Atunci de ce începe urm?torul ciclu? De ce ciclurile de afaceri tind s? fie recurente ?i continue? Deoarece atunci când b?ncile ?i-au revenit destul de mult, ?i sunt într-o stare mai bun?, ele sunt într-o pozi?ie încrez?toare pentru a-?i continua drumul natural de expansiune a creditului, ?i urm?torul boom economic î?i începe cursul, preg?tind terenul pentru urm?torul declin economic inevitabil.
Dar dac? sistemul bancar este cauza declan??rii ciclului de afaceri, atunci b?ncile nu constituie, de asemenea, o parte a economiei de pia?? private, ?i prin urmare, nu putem spune c? pia?a liber? este înc? r?spunz?toare, cel pu?in sistemul bancar al acelei pie?e libere? Raspunsul este Nu, deoarece b?ncile, în primul rând, nu ?i-ar putea extinde creditul împreun? dac? nu ar fi existat interven?ia ?i încurajarea din partea guvernului. Pentru c?, în cazul în care b?ncile ar fi cu adev?rat în competi?ie, orice banc? care ?i-ar extinde creditul ar acumula rapid datorii pe care aceasta le are la b?ncile concurente, iar competitorii acesteia vor solicita rapid achitarea datoriilor în numerar. Pe scurt, b?ncile concurente ar cere plata datoriilor în aur sau în numerar în acela?i mod cum fac cele str?ine, cu excep?ia faptului c? procesul este mult mai rapid ?i ar ucide în fa?? orice infla?ie înc? înainte de a începe. B?ncile î?i pot extinde creditul la unison în mod confortabil numai atunci când exista o Banc? Central?, adic? o banc? de stat, care se bucur? de un monopol al afacerilor guvernului ?i care de?ine o pozi?ie privilegiat? impus? de c?tre guvern asupra întregului sistem bancar. Doar atunci când Banca Central? a fost instituit?, b?ncile au putut s? î?i extind? creditul pentru o perioad? notabil?, iar familiarul ciclu de afaceri a demarat în lumea modern?.
Banca central? preia controlul asupra sistemului bancar prin astfel de m?suri precum: impunerea pasivelor proprii ca mijloc de plat? unic pentru toate datoriile, inclusiv pentru plata taxelor; acordarea B?ncii Centrale a monopolului în ceea ce prive?te emiterea de bancnote, în compara?ie cu depozitele (în Anglia, Banca Angliei, banca central? stabilit? de c?tre guvern, de?inea monopolul legal asupra bancnotelor în zona Londrei) sau pur ?i simplu prin for?area b?ncilor s? foloseasc? banca central? pentru a-?i p?stra rezervele lor de numerar (la fel ca în Statele Unite ?i în Sistemul Federal de Rezerve). Nu c? b?ncile ar fi nemul?umite de aceast? interven?ie; deoarece înfiin?area b?ncii centrale a f?cut posibil? expansiunea creditului bancar pe o perioad? lung?, din moment ce expansiunea bancnotelor B?ncii Centrale asigur? noi rezerve de lichidit??i pentru întregul sistem bancar ?i permite tuturor b?ncilor comerciale s?-?i extind? creditul împreun?. Sistemul bancar centralizat func?ioneaz? ca un cartel bancar obligatoriu, comod, pentru a extinde pasivele b?ncilor; iar b?ncile au acum posibilitatea s? expandeze creditul pe baza unor cantit??i mai mari de bani, atât sub forma bancnotelor b?ncii centrale cât ?i sub form? de aur.
A?adar, acum observ?m în sfâr?it c? ciclul de afaceri este declan?at, nu de c?tre un e?ec misterios al economiei de pia?? liber?, ci dimpotriv?: de c?tre interven?ia sistematic? a guvernului în procesul de pia??. Interven?ia guvernului determin? expansiunea creditului bancar ?i infla?ia, ?i atunci când infla?ia ia sfâr?it, ajustarea depresionar? ulterioar? intr? în ac?iune.
Teoria ricardian? a ciclului de afaceri a în?eles corect punctele esen?iale ale unei teorii a ciclului economic: caracterul recurent al fazelor ciclului, depresiunea ca ajustare a interven?iilor în procesul de pia??, mai degrab? decât din emanând din economia de pia?? liber?. Dar dou? probleme au r?mas îns? ne-explicate: de ce a ap?rut deodat? un ciorchine de erori în afaceri, e?ecul brusc al func?iei antreprenoriale, ?i de ce sunt fluctua?iile mai mari în industria bunurilor de capital decât în cea a bunurilor de consum? Teoria ricardian? a explicat doar schimb?rile privind nivelul pre?urilor, în general; nu a existat nici un indiciu care s? explice reac?iile foarte diferite între industria bunurilor de capital ?i cea a bunurilor de consum.
Teoria corect? ?i complet dezvoltat? a ciclului de afaceri a fost descoperit? într-un final ?i explicat? de economistul austriac Ludwig von Mises, când a fost profesor la Universitatea din Viena. Mises ?i-a elaborat solu?ia pentru problema vital? a ciclului de afaceri în lucrarea sa monumental? intitulat? „Teoria banilor ?i a creditului”, publicat? în 1912, ?i care înc? a r?mas, aproape 60 de ani mai târziu, cea mai bun? carte despre teoria banilor ?i a sistemului bancar. Mises ?i-a elaborat teoria ciclului în timpul anilor 1920, ?i a fost prezentat? în lumea vorbitoare de limba englez? de discipolul principal al lui Mises, Friedrich A. von Hayek, care a venit de la Viena pentru a preda la London School of Economics la începutul anilor 1930, ?i care a publicat, în limba german? ?i în limba englez?, dou? c?r?i care au aplicat ?i elaborat teoria ciclului a lui Mises: „Monetary Theory and the Trade Cycle”, ?i „Prices and Production”. Întrucat Mises ?i Hayek au fost austrieci, ?i, de asemenea, au urmat tradi?ia economi?tilor austrieci din sec al XIX-lea, aceast? teorie a devenit cunoscut? în literatura de specialitate sub denumirea de „Teoria austriac?” a ciclului economic (sau „teoria supra-investi?iilor monetare”).
Bazându-se pe teoria ricardian?, pe teoria „austriac?” ?i pe propria sa inteligen??, Mises a elaborat urm?toarea teorie a ciclului de afaceri:
F?r? expansiunea creditului bancar, cererea ?i oferta tind s? fie echilibrate prin sistemul de pre? liber, ?i astfel nu se mai pot dezvolta perioade de avânt ?i declin economic. Dar apoi guvernul, prin intermediul b?ncii centrale, stimuleaz? expansiunea creditului bancar prin expansiunea pasivelor b?ncii centrale ?i, prin urmare, a rezervelor de bani ale tuturor b?ncilor comerciale ale na?iunii. Apoi, b?ncile procedeaz? la expansiunea creditului ?i, prin urmare, masa monetar? a na?iunii sub form? de depozite bancare. Dup? cum au observat ?i ricardienii, aceast? expansiune a masei monetare a b?ncilor cre?te pre?urile bunurilor ?i, prin urmare, cauzeaz? infla?ia. Dar, dup? cum a ar?tat Mises, acest lucru provoac? ?i altceva, chiar mai sinistru. Expansiunea creditului bancar, prin plasarea unor noi fonduri de împrumut în lumea afacerilor scade în mod artificial rata dobânzii în economie sub nivelul acesteia pe pia?a liber?.
Pe pia?a liber? ?i neîngr?dit?, rata dobânzii este determinat? doar de „preferin?ele de timp” ale tuturor persoanelor care alc?tuiesc economia de pia??. Deoarce esen?a unui împrumut este c? un "bun prezent" (banii care pot fi utiliza?i în prezent) este schimbat pentru un "bun viitor" (o crean?? care poate fi utilizat? doar la un moment dat în viitor). Din moment ce oamenii prefer? întotdeauna banii chiar acum decât s? ob?in? aceea?i sum? la un moment dat în viitor, bunul prezent întotdeauna comand? o prim? pe pia?? fa?? de bunul viitor. Acest? prim? este rata dobânzii, iar dimensiunea acesteia va varia în func?ie de gradul în care oamenii prefer? prezentul în favoarea viitorului, adic?, gradul preferin?elor lor de timp.
Preferin?a de timp a oamenilor determin?, de asemenea, m?sura în care oamenii vor economisi ?i vor investi în compara?ie cu cât de mult vor consuma. Dac? preferin?a de timp a oamenilor va sc?dea, adic?, dac? preferin?a pentru prezent fa?? de viitor va sc?dea, atunci oamenii vor tinde s? consume mai pu?in în prezent ?i s? economiseasc? ?i s? investeasc? mai mult; în acela?i timp, ?i din acela?i motiv, rata dobânzii, rata discountului de timp va sc?dea de asemenea. Cre?terea economic? are loc în mare m?sur? ca un rezultat al reducerii ratelor de prefer?in? de timp, fapt care conduce la o cre?tere a raportului de economii ?i investi?ii fa?? de consum, ?i, de asemenea, la o sc?dere a ratei dobânzii.
Dar ce se întâmpl? atunci când rata dobânzii scade, nu din cauza preferin?elor de timp mai sc?zute ?i a economiilor mai mari, ci din cauza interven?iei guvernamentale care promoveaz? expansiunea creditului bancar? Cu alte cuvinte, în cazul în care rata dobânzii scade în mod artificial, datorit? interven?iei, mai degrab? decât în mod natural, ca un rezultat al schimb?rii evalu?rilor ?i preferin?elor publicului consumator?
Ce se întâmpl? este o încurc?tur?. Oamenii de afaceri, v?zând c? rata dobânzii scade, reac?ioneaz? ca de obicei ?i cum ar trebui s? fac? în fa?a unei astfel de schimb?ri a semnalelor pie?ei: ace?tia investesc mai mult în bunurile de capital ?i de produc?ie. Investi?iile, în mod particular cele în proiecte lungi ?i cu o durat? mare, care anterior p?reau neprofitabile acum se dovedesc a fi profitabile, datorita sc?derii ratei dobânzii. Pe scurt, oamenii de afaceri reac?ioneaz? la fel cum ar fi reac?ionat în cazul în care economiile ar fi crescut cu adev?rat: ace?tia î?i m?resc investi?iile în echipament durabil, în bunuri de capital, în materii prime industriale ?i în construc?ii în compara?ie cu produc?ia direct? a bunurilor de consum.
Pe scurt, întreprinderile împrumut? entuziaste banii proasp?t crea?i care parvin la ele la rate mai mici; acestea folosesc banii pentru a investi în bunuri de capital, ?i în cele din urm? ace?ti bani sunt folosi?i pentru a pl?ti rente mai mari pentru teren ?i salarii mai mari lucr?torilor din industria bunurilor de capital. Cererea ridicat? liciteaz? în sus costurile cu for?a de munc?, îns? firmele cred c? pot pl?ti aceste costuri mai mari fiindc? au fost p?c?lite de faptul c? guvernul ?i sistemul bancar au intervenit în pia?a creditului ?i au manipulat în mod semnificativ indicatorul ratei dobânzii de pe pia??.
Problema apare deîndat? ce lucr?torii ?i proprietarii de terenuri - în mare parte cei dintâi, deoarece majoritatea veniturilor afacerilor sfâr?esc cheltuite pe salarii - încep s?-?i cheltuiasc? noii bani, pe care i-au primit sub forma unor salarii mai mari. Pentru c? preferin?ele de timp ale publicului nu au sc?zut cu adev?rat: publicul nu dore?te s? economiseasc? mai mult decât a f?cut-o. A?adar, lucr?torii încep s? cheltuiasc? cea mai mare parte din noul lor venit, pe scurt, pentru a restabili vechiile propor?ii dintre consum ?i economii. Asta înseamn? c? ace?tia redirec?ioneza cheltuielile înapoi la industriile bunurilor de consum, nu economisesc ?i nu investesc suficient pentru a cump?ra noile ma?ini fabricate, echipamente de capital, materii prime industriale, etc. Toate acestea se relev? printr-o depresiune economica brusc? ?i continu? în industria bunurilor de produc?ie. Odat? ce consumatorii ?i-au restabilit raportul dorit dintre consum ?i investi?ii, se dezv?luie astfel faptul c? firmele au investit prea mult în bunurile de capital ?i prea pu?in în bunurile de consum. Firmele au fost seduse de manipularea guvernamental? ?i de sc?derea în mod artificial a ratei dobânzii ?i a ac?ionat ca ?i cum mai multe economii ar fi fost disponibile pentru a investi decât au existat în realitate. De îndat? ce noii bani de la b?nci s-au r?spândit în sistem ?i consumatorii ?i-au restabilit vechile propor?ii (dintre consum ?i economisiri – n.tr.), a fost clar c? nu au existat suficiente economii pentru a cump?ra toate bunurile de productie, ?i c? firmele a învestit gre?it economiile limitate disponibile. Firmele au investit prea mult în bunurile de capital ?i prea pu?in în bunurile de consum.
Astfel, acest boom infla?ionist duce la denaturarea sistemelor de pre?uri ?i de produc?ie. Pre?urile for?ei de munc? ?i ale materiilor prime din industria bunurilor de capital au crescut prea mult în perioada de bom pentru a mai fi profitabile odat? ce consumatorii ?i-au reafirmat vechile preferin?e de consum ?i investi?ii. Atunci "depresiunea" este v?zut? ca o faz? necesar? ?i s?n?toas? prin care economia de pia?? elimin? ?i lichideaz? investi?iile gre?ite, nerentabile ale boom-ului ?i restabile?te acele propor?ii dintre consum ?i investi?ii care sunt cu adev?rat dorite de consumatori. Depresiunea este acel proces dureros, dar necesar prin care pia?a liber? elimin? excesele ?i erorile perioadei de boom ?i restabile?te func?ia economiei de pia??, aceea de a servi în mod eficient consumatorii. De vreme ce pre?urile factorilor de produc?ie au devenit prea mari în timpul boom-ului, asta înseamn? c? pre?urile pentru for?a de munc? ?i bunurile din industriile bunurilor de capital trebuie s? fie l?sate s? scad? pân? ce rela?iile adecvate din pia?? sunt reluate.
Din moment ce lucr?torii primesc mai mul?i bani sub form? de salarii mai mari destul de repede, cum se face c? avântul economic poate continua ani de zile f?r? ca investi?iile gre?ite s? fie dezv?luite, f?r? ca erorile cauzate de manipularea indicatorilor de pia?? s? devin? evidente, iar procesul de ajustare/depresiune s?-?i înceap? activitatea? R?spunsul este c? avântul economic ar fi de scurt? durat?, dac? expansiunea creditului bancar ?i sc?derea ulterioar? a ratei dobânzii sub nivelul pie?ei libere ar fi o chestiune singular?. Dar problema este c? expansiunea creditului nu are loc doar o singur? dat?; aceasta continu? ?i nu le ofer? niciodat? consumatorilor ocazia de a-?i restabili propor?iile dorite dintre consum ?i economii, nepermi?ând cre?terea costurilor în industriile bunurilor de capital s? prind? din urm? cre?terea infla?ionist? a pre?urilor. La fel cum un cal este dopat în mod repetat, avântul economic este ?inut artificial în via?? f?r? s? fie l?sat s?-?i înfrunte soarta inevitabil?, prin doze repetate de stimulente ale creditului bancar. Doar atunci când expansiunea creditului bancar trebuie oprit?, fie pentru c? b?ncile ajung într-o pozi?ie ?ubred? fie pentru c? publicul începe s? se opun? infla?iei continue, retribu?ia prinde din urm? boom-ul economic. De îndat? ce expansiunea creditului este oprit?, nota de plat? trebuie pl?tit? ?i reajust?rile inevitabile lichideaz? malinvesti?iile nes?n?toase din timpul boom-ului, împreun? cu reafirmarea unei importan?e propor?ional mai mare pe produc?ia bunurilor de consum. Astfel, teoria misesian? a ciclului de afaceri ofer? explica?ii pentru toate nedumeririlor noastre: natura recurent? ?i repetat? a ciclului, acumularea unui num?r mare de erori antreprenoriale, intensitatea mult mai mare a avântului ?i declinului economic în industriile bunurilor de capital.
Mises, apoi, d? vina pentru declan?area acestui ciclu pe expansiunea creditului bancar propulsat? de interven?ia guvernului ?i a b?ncii sale centrale. Ce ar fi trebuit s? fac? guvernul, în opinia lui Mises, odat? ce depresiunea economic? a început? Care este rolul guvernului în solu?ionarea depresiunii economice? În primul rând, guvernul trebuie s? pun? punct infla?iei cât mai curând posibil. Este adev?rat c? aceast lucru va pune cap?t brusc avântului infla?ionist ?i va provoca inevitabila recesiune sau depresiune. Dar cu cât guvernul va a?tepta mai mult, cu atât mai rele vor trebui s? fie reajust?rile necesare. Cu cât se termin? mai repede depresiunea/reajustarea, cu atât mai bine. Acest lucru înseamn?, de asemenea, c? guvernul nu trebuie s? sus?in? nicioadat? afacerile nes?n?toase; nu trebuie niciodat? s? salveze sau s? împrumute bani firmelor aflate in dificultate. F?când acest lucru pur ?i simplu va prelungi agonia ?i va transforma o depresiune abrupt? ?i rapid? într-o boal? cronic? ?i de lung? durat?. Guvernul nu trebuie s? încerce niciodat? s? men?in? salarile sau pre?urile bunurilor de produc?ie; ac?ionând astfel va prelungi ?i va întârzia la nesfâr?it finalizarea procesului de ajustare; va provoca o depresiune prelungit? pe termen nedefinit ?i un ?omaj în mas? în industriile importante ale bunurilor de capital. Guvernul nu trebuie s? încerce s? umfle pre?urile din nou pentru a ie?i din depresiune. Deoarece, chiar dac? acest? infla?ie va avea succes, doar va sem?na semin?ele pentru problemele de mai târziu. Guvernul nu trebuie s? fac? nimic pentru a încuraja consumul, ?i nu trebuie s?-?i m?reasc? propriile cheltuieli, deoarece acest lucru va spori raportul social dintre consum ?i investi?ii. De fapt, reducerea bugetului de stat va îmbun?t??i raportul. Economia are nevoie nu de cheltuieli mai mari pe consum, ci de mai multe economii pentru a valida câteva dintre investi?iile excesive ale avântului economic.
Astfel, conform analizei misesiene a depresiunii, guvernul nu ar trebui s? fac? nimic în aceast? privin??. Din punct de vedere al s?n?t??ii economice ?i pentru a pune cap?t depresiunii economice cât mai repede posibil, guvernul ar trebui s? men?in? o politic? „laissez-faire” strict?. Orice implicare a guvernului va întârzia ?i va împiedica procesul de reglare al pie?ei; cu cât va interveni mai pu?in, cu atât procesul de reglare al pie?ei va func?iona mai repede ?i va rezulta o recuperare s?n?toas? a economiei.
A?adar solu?ia propus? de teoria misesian? indic? exact opusul celei Keynesiene: guvernul nu trebuie s? se implice sub nicio form? în economie ?i trebuie s? se limiteze la oprirea propriei infla?ii ?i la reducerea propriului buget.
În prezent s-a uitat cu des?vâr?ire, chiar ?i în rândul economi?tilor, c? explica?ia ?i analiza misesian? a depresiunii economice a f?cut mari progrese în special în timpul Marii Depresiuni Economice din anii 1930, exact acea depresiune ar?tat? sus?in?torilor economiei de pia?? liber? ca fiind cel mai mare ?i catastrofal e?ec al capitalismului laissez-faire. Nu a?a au stat lucrurile. Evenimentele anului 1929 au fost inevitabile din cauza vastei expansiuni a creditului bancar ce a avut loc în întreaga lume vestic? în timpul anilor 1920: o politic? adoptat? în mod deliberat de guvernele occidentale, ?i cel mai important de Sistemul Federal de Rezerve din Statele Unite. Evenimentele au fost posibile datorit? e?ecului lumii occidentale s? revin? la un standard aur dup? Primul R?zboi Mondial, permi?ând în acest fel o politic? infla?ionist? practicat? de guverne. Toat? lumea ?i-l imagineaz? acum pe pre?edintele Coolidge ca fiind un sus?in?tor al politicii „laissez-faire” ?i al economiei de pia?? liber?; el nu a fost ?i, tragic, cu atât mai pu?in în domeniul care vizeaz? banii ?i creditele. Din p?cate, erorile interven?iei lui Coolidge au fost puse pe seama unei economii de pia?? liber? care de fapt nu a existat.
Dac? Coolidge a f?cut s? fie inevitabil ceea ce s-a întâmplat în anul 1929, atunci pre?edintele Hoover a fost cel care a prelungit ?i a agravat depresiunea, transformând-o
dintr-o depresiune ce este tipic abrupt?, dar care dispare rapid, într-o maladie persistent?, aproape fatal?, „remediat?” numai de holocaustul din cel De-al Doilea R?zboi Mondial. Hoover, nu Franklin Roosevelt, a fost fondatorul politicii „New Deal”: în esen??, folosirea masiv? a statului s? fac? exact ceea ce teoria misesian? avertiza c? nu trebuie f?cut: s? sus?in? salariile mai sus de nivelul de pe pia?a liber?, s? sus?in? pre?urile, s? expandeze creditul ?i s? împrumute bani afacerilor aflate în dificultate. Roosevelt doar a continuat, într-o m?sur? mai mare, ceea ce a început Hoover. Pentru prima oar? în istoria Statelor Unite, rezultatul a fost o depresiune aproape f?r? sf?r?it ?i o perioad? de ?omaj în mas? aproape permanent?. Criza din perioada pre?edintelui Coolidge a devenit depresiunea prelungit? f?r? precedent din perioada lui Hoover ?i Roosevelt.
Ludwig von Mises a prezis depresiunea în timpul perioadei de glorie a marelui avânt economic din anii 1920 – o perioad?, exact cum se întâmpl? în zilele noastre, când economi?tii ?i politicienii, înarma?i cu o „nou? economie” de infla?ie continu?, ?i cu noi „instrumente” furnizate de c?tre Sistemul Federal de Rezerve, proclam? o „Nou? Er?” perpetu? de prosperitate garantat? de în?elep?ii no?tri doctori în economie din Washington. Ludwig von Mises, înarmat cu o teorie corect? a ciclului de afaceri,
a fost unul dintre pu?inii economi?ti care au prezis Marea Depresiune Economic? ?i prin urmare, lumea economic? a fost nevoit? s?-l asculte cu respect. F. A. Hayek a r?spândit
ideile în Anglia, iar la începutul anilor 1930, economi?tii englezi mai tineri au început s? adopte teoria misesian? a ciclului pentru analiza lor a depresiunii ?i au adoptat, de asemenea ?i politicile stricte de pia?? liber? care erau încorporate în teoria sa. Din p?cate, economi?tii adopt? acum ideea istoric? a Lordului Keynes: c? niciun „economist clasic” nu avea o teorie a ciclului de afaceri pân? a ap?rut Keynes în 1936. Exista o teorie a depresiunii; era în tradi?ia ?colii clasice de economie; prespcrip?iile sale erau stricte cu privire la bani s?n?to?i ?i laissez-faire; ?i a fost adoptat? rapid, în Anglia ?i chiar ?i în Statele Unite, ca teorie acceptat? a ciclului de afaceri (O ironie aparte este c? principalul sus?in?tor "austriac" în Statele Unite ale Americii la începutul ?i la mijlocul anilor 1930 a fost nimeni altul decât profesorul Alvin Hansen, foarte curând devenind celebru ca cel mai de seam? discipol keynesian.)
Ce a oprit acceptarea teoriei misesiene a ciclului a fost pur ?i simplu „Revolu?ia Keynesian?” – uimitorul tur de for?? pe care teoria keynesian? l-a f?cut în lumea economic? la scurt timp dup? publicarea Teoriei Generale în 1936. Nu este vorba c? teoria misesian? a fost respins? cu succes; aceasta a fost doar uitat? în graba de a se al?tura teoriei la mod?, cea Keynesian?. Unii dintre cei mai importanti adep?i ai teoriei lui Mises, care cu siguran?? ?tiau mai bine - au cedat doctrinei nou înfiin?at? ?i drept urmare au dobândit posturi de conducere în cadrul universit??ilor din America.
Dar acum, cel care a fost odat? un su?in?tor a lui Keynes, [ziarul Londonez] Economist sus?inea: "Keynes este mort." Dup? mai mult de un deceniu în care keynesienii s-au confruntat cu critici ?i infirm?ri tran?ante de c?tre înc?p??ânatele fapte economice, ace?tia sunt în retragere masiv?, generalizat?. Din nou, masa monetar? ?i creditul bancar sunt recunoscute, cu p?rere de r?u, ca jucând un rol important în ciclul economic. Este timpul pentru o redescoperire, o rena?tere a teoriei ciclului de afaceri a lui Mises. Nu se poate realiza prea devreme; dac? vreodat? se va realiza, întregul concept al Adun?rii Consilierilor Economici va fi distrus ?i vom avea parte de o retragere masiv? a guvernului din sfera economic?. Dar pentru toate acestea s? se întâmple, lumea economic?, precum ?i publicul larg, trebuie s? con?tientizeze existen?a unei explica?ii a ciclului de afaceri, care a fost neglijat? total de prea mul?i ani.