NOU? MITURI DESPRE CRAH-URI
Murray N. Rothbard
Traducere de Georgiana Mihalache
Inca de la Lunea Neagra (Meltdown Monday) din 19 Octombrie 1987, publicul a fost asaltat cu explica?ii irelevante si contradictorii si cu sfaturi de la politicieni, economisti, finan?isti si al?i exper?i de acelasi fel. Sa incercam deci sa clarificam si sa combatem cateva din ideile absurde legate de natura, cauzele si remediile crah-ului.
Mitul 1: Nu a fost un crah, ci o “corectare.”
Total gresit. De la sfarsitul lui august, din momentul in care a inceput sa coboare brusc de la cel mai ridicat nivel de pana atunci, pia?a a fost intr-o situa?ie efectiva de crah. Lunea Neagra pur si simplu a finalizat un proces de diminuare ce se derula inca de la inceputul lui septembrie.
Mitul 2: Crah-ul a avut loc deoarece pre?urile bursiere au fost “supraevaluate,” iar acum supraevaluarea a fost corectata.
Aceasta alatura o eroare filozofica Mitului 1. A spune ca pre?urile bursiere au coborat deoarece au fost supraevaluate, este echivalent cu vechea eroare de a “explica” de ce opiumul adoarme oamenii spunand ca “provoaca somnolen?a.” O defini?ie a fost transpusa ca prin magie intr-o “cauza.” Prin defini?ie, daca pre?urile bursiere coboara, inseamna ca au fost supraevaluate anterior. ?i ce? Aceasta “explica?ie” nu spune nimic despre motivul pentru care au fost supraevaluate si daca sunt “supra” sau “sub” evaluate in acest moment, sau ce anume se va intampla in continuare.
Mitul 3: Crah-ul s-a petrecut din cauza tranzac?iilor prin intermediul computerelor, care asociate cu indicii bursieri futures, au facut pia?a bursiera mai volatila. Astfel, fie tranzac?iile prin intermediul computerelor fie indicii bursieri futures, sau amandoua, ar trebui sa fie restric?ionate sau interzise.
Aceasta este o varianta a folosirii termenului “eroare de computer,” ca ?ap ispasitor pentru a disculpa “erorile umane.” Este si o varianta a vechii erori Luddite ce invinova?este tehnologia moderna pentru erorile umane si de a distruge masinariile noi cu ranga. Oamenii tranzac?ioneaza, si tot oamenii programeaza computerele. In mod empiric, mai mult decat atat, “banda” a fost cu mult in urma celor petrecute in Lunea Neagra, astfel computerele au jucat un rol minimal. Indicii bursieri futures sunt un nou mod excelent pentru investitori de a se proteja impotriva schimbarilor in pre?urile bursiere, si ar trebui sa fie bineveni?i in loc sa fie viza?i – de competitorii lor in schimburile tradi?ionale - spre a fi eticheta?i ca “?api ispasitori” pentru crah. A acuza futures sau tranzac?iile pe computer este similar cu a impusca mesagerul – pie?ele - care aduc vesti financiare proaste. Apogeul acestei reac?ii a fost amenin?area – si cateodata realitatea - de a for?a oprirea tranzac?iilor intr-o incercare inutila si demna de mila de a impiedica vestile prin distrugerea lor. Tranzac?iile din Hong Kong au fost oprite timp de o saptamana in incercarea de a stopa crah-ul iar atunci cand au reinceput s-a descoperit ca crahul ce a urmat a fost drept consecin?a mult mai nefasta.
Mitul 4: O cauza importanta a crahului a fost deficitul comercial mare al S.U.A.
Gresit. Nu este nimic in neregula cu deficitul comercial. De fapt, nici nu exista un deficit de pla?i (al balan?ei de pla?i). Daca importurile S.U.A. sunt mai mari decat exporturile, acestea trebuie finan?ate cumva, iar modalitatea de a realiza acest lucru sunt investi?iile in dolari ale strainilor, in asa fel incat exista un aflux de capital catre S.U.A. In felul acesta, dintr-un deficit comercial mare rezulta un deficit nul al balan?ei de pla?i.
Strainii au investit masiv in dolari - in deficitele trezoreriei, in imobiliare, fabrici, etc. – timp de mai mul?i ani, si acesta este un lucru bun, de vreme ce le permite americanilor sa se bucure de un dolar mai bine apreciat (in consecin?a importuri mai ieftine) decat in alta situa?ie.
Insa, spun sus?inatorii Mitului 4, lucrul ingrozitor este ca S.U.A. au devenit, in ultimii ani o na?iune debitoare in loc de una creditoare. ?i ce-i cu asta? S.U.A. a fost tot o na?iune debitoare de la inceputul sau ca republica pana la Primul Razboi Mondial, iar acest lucru a fost inso?it de rata cea mai mare de crestere economica si industriala si de crestere a standardelor de via?a din istoria omenirii.
Mitul 5: Deficitul bugetar este o cauza importanta a crahului, si trebuie sa ne straduim sa il reducem, fie prin micsorarea cheltuielilor guvernamentale sau prin cresterea taxelor, fie ambele.
Deficitul bugetar este nefavorabil, si cauzeaza probleme economice, dar nu si crahul de pe pia?a bursiera. Doar pentru ca ceva anume reprezinta o politica gresita nu inseamna ca toate problemele economice sunt cauzate de acel lucru. In fond, deficitul bugetar este la fel de nerelevant pentru crah, cum la fel de nerelevant a fost si mai marele deficit pentru boom-ul de pe pia?a bursiera din perioada pre-septembrie 1987. Cresterea taxelor este momentan remediul favorit pentru crah pentru Keynesistii liberali si conservatori deopotriva. Numai ca, una dintre pu?inele par?i bune in perspectiva originala, sau “clasica,” Keynesista, a fost in mod curios trecut cu vederea. Cum anume se poate remedia un crah (sau viitoarea recesiune), prin cresterea taxelor?
Cresterea taxelor va fi fara indoiala o lovitura dezastruoasa indreptata catre o economie deja instabila din cauza crahului. Cresterea taxelor pentru a remedia un crah a fost una din politicile principale ale unui program dupa care nimeni nu a plans, apar?inand lui Herbert Hoover. Este de dorit o repetare? Ideea ca o crestere a taxelor va “incuraja” pia?a este complet utopica.
Mitul 6: Bugetul ar trebui diminuat, dar nu cu mult, pentru ca un nivel mai mic al cheltuielilor guvernamentale ar da nastere unei recesiuni.
Din nefericire, asa cum sunt lucrurile acum, nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la o reducere masiva a cheltuielilor guvernamentale. O astfel de reducere ar fi minunata, nu numai de dragul de a o face, ci si pentru ca o taiere ar diminua proiectele risipitoare neproductive ce sunt incluse in cheltuielile guvernamentale, si astfel ar inclina propor?ia sociala a economiilor ce se duc la consum catre mai multa economisire si investi?ii.
Mai multe economii si investi?ii comparativ cu consumul este remediul Scolii Austriece pentru a diminua efectele recesiunii si pentru a reduce numarul lichidarilor corective pe care recesiunea le cere, cu scopul de a corecta investi?iile proaste din timpul boom-ului cauzate de expansiunea infla?ionista a creditului bancar.
Mitul 7: Ceea ce este necesar pentru a contracara crahul si pentru a tine recesiunea la distan?a este multa infla?ie monetara (cunoscuta si prin eufemismul “lichiditate”) si rate mai mici ale dobanzii. Guvernatorul Fed, Alan Greenspan a facut exact ce trebuia atunci cand a marit rezervele imediat dupa crah, si a anun?at ca Fed va asigura lichidita?i suficiente pentru banci, pentru intreaga pia?a si pentru intreaga economie. (Un punct de vedere sus?inut de fiecare varianta a in?elepciunii economice conven?ionale, de la Keynesisti la adep?ii pie?ei libere.)
In acest fel, Greenspan si guvernul federal au propus vindecarea bolii – crahul si viitoarea recesiune - prin injectarea in economie a unei cantita?i mai mari din acelasi virus (expansiunea infla?ionista a creditului) ce a cauzat boala inca de la inceput. Numai intr-o lume utopica, pentru a repeta, mai multa infla?ie este leacul pentru infla?ie. ?i mai simplu: cauza crahului a fost boomul creditelor generat de expansiunea monetara cu doua cifre orchestrata de Fed in ultimii ani. Timp de ca?iva ani, cum se intampla intotdeauna in Faza I a unei perioade infla?ioniste, pre?urile au crescut mai incet decat infla?ia monetara. Aceasta, faza tipic euforica a infla?iei, a fost “miracolul Reagan” al banilor ieftini si mul?i, inso?ite de cresteri moderate ale pre?urilor.
Pana in 1986, principalii factori care contracarasera infla?ia monetara si men?inusera pre?urile relativ scazute ( dolarul neobisnuit de apreciat si prabusirea OPEC) au strabatut sistemul pre?urilor si au disparut. Urmatorul pas inevitabil a fost intoarcerea si accelerarea infla?iei pre?urilor; infla?ia a crescut de la aproape 1% in 1986 la aproape 5% in 1987.
Drept consecin?a, dat fiind ca pia?a era sensibila la infla?ie si se astepta o eventuala reaccelerare a acesteia, ratele dobanzii au inceput sa creasca brusc in 1987. O data ce ratele dobanzii au crescut (ceea ce a avut pu?in sau nimic de a face cu deficitul bugetar), un crah pe pia?a bursiera era inevitabil. Boomul anterior de pe pia?a bursiera se bazase pe funda?ia instabila a ratelor mici ale dobanzii incepand cu 1982.
Mitul 8: Crahul a fost precipitat de neinspirata politica monetara stricta a Fed din aprilie 1987 incolo, dupa care masa monetara a ramas constanta pana la crah.
Exista un sambure de adevar, insa unul total distorsionat. O masa monetara constanta pentru 6 luni a facut probabil inevitabila o viitoare recesiune si a contribuit la crahul de pe pia?a bursiera. Cu toate acestea, politica monetara stricta a fost un lucru bun. Nicio alta scoala de gandire economica in afara de ?coala Austriaca nu in?elege ca o data ce un boom infla?ionist al creditului bancar a fost lansat, o recesiune corectiva este inevitabila, si cu cat mai repede acesta apare, cu atat mai bine.
Cu cat mai repede apare o recesiune, cu atat mai pu?ine investi?ii nesanatoase vor trebui lichidate, si cu atat mai repede se va termina recesiunea. Aspectul important al unei recesiuni este ca guvernul sa nu intervina, sa nu provoace infla?ie, sa nu reglementeze, si sa permita recesiunii sa isi indeplineasca rolul curativ cat mai repede posibil. Interven?ia in timpul recesiunii, fie prin infla?ie sau reglementare, nu poate decat sa prelungeasca recesiunea si sa o inrauta?easca, asa cum s-a intamplat in 1930. ?i totusi, exper?ii, economistii tuturor scolilor, politicienii tuturor partidelor, se arunca nechibzui?i in politicile deja stabilite: Infla?ie si Reglementare.
Mitul 9: Inainte de crah, principalul pericol era infla?ia, iar Fed a procedat corect prin contrac?ia creditelor. Insa de la crah, trebuie sa schimbam strategia, deoarece recesiunea este principalul inamic, si in consecin?a Fed trebuie sa recurga la infla?ie, cel pu?in pana in momentul in care infla?ia pre?urilor se accelereaza rapid.
Aceasta intreaga analiza, ce patrunde in media si in re?eaua politica, pleaca de la premisa ca intamplarea si lec?ia importanta a anilor 1970, si a ultimelor doua mari recesiuni, nu s-a petrecut: i.e., recesiunea infla?ionista. Anii 1970 au trecut prin tubul pneumatic din cartea lui Orwell, si re?eaua politica a revenit, inca o data, debitand despre Curba Phillips Keynesista, probabil unica si cea mai absurda eroare din economia moderna.
Curba Phillips pleaca de la premisa ca avem de ales intre mai multa recesiune si somaj sau mai multa infla?ie. In realitate, Curba Phillips, daca se doreste sa se vorbeasca in acesti termeni, este tocmai opusul: alegerea se face intre mai multa infla?ie si o recesiune mai mare, sau niciuna din acestea. Pericolul iminent este o alta recesiune infla?ionista, iar reac?ia lui Greenspan indica ca va fi extrem de grava.